Enotul, numit și câine enot și viezure (bursuc) cu barbă (Nyctereutes procyonoides), este un animal nou în fauna României. La noi a pătruns din URSS, unde a fost introdus în prima jumătate a sec. XX. Prima semnalare oficială în România a fost în 1951, în apropiere de București.[1] S-a extins, fiind întâlnit sporadic în întreaga țară.
Face parte din familia Canidae, alături de lup, vulpe, șacal etc. Lungimea corpului este de 60–90 cm, coada de 15–25 cm și poate ajunge până la 10 kg. Este un animal omnivor, putându-se hrăni cu fructe și plante de apă, deși preferă o alimentație carnivoră, cuprinzând broaște, insecte acvatice, șoareci, bizami, păsări și ouăle acestora etc. Este un animal de amurg și noapte, aparițiile diurne fiind întâmplătoare. Blana are o culoare între gălbui-roșcat și cafeniu-închis, cu spicul perilor de culoare neagră. Pe spate, pe obraji și picioare domină nuanțe mai închise, iar ventral cele deschise (brun-gălbui).
Enotul are un fel de "favoriți", aflați la baza gâtului, care îl fac ușor de recunoscut.
Trăiește în special în apropierea apelor, rar în zone cu umiditate mai scăzută. Nu este foarte legat de un anumit loc, deși își petrece mult timp în vizuină. În unele cazuri luptă cu vulpea pentru a prelua vizuina acesteia.
Împerecherea are loc în februarie-martie. Masculul și femela formează o familie pe perioada împerecherii și creșterii puilor.
Gestația durează cca. 62 zile după care cei 6-8 pui lipsiți de vedere sunt îngrijiți în vizuină timp de 4-5 săptămâni.
După 3-4 luni cățelandrii devin independenți și părăsesc vizuina pentru ca, toamna, să se mute în zone potrivite pentru hrănire, străbătând la nevoie mari distanțe.
Câinele enot, de asemenea, cunoscut sub numele japonez tanuki este o specie care seamănă cu Ratonul spălător dar care aparține familiei canidelor, fiind unicul reprezentant al speciei de Nyctereutes care hibernează. Acest reprezentant al canidelor cu morfologia corpului scurtă și îndesată este din punct de vedere al procurării hranei mai mult un oportunist decât un adevărat prădător. Stârvurile, ouăle, insecte, puii, melcii, micile rozătoare, broaștele și chiar broaștele râioase la al căror venin se pare că rezista, constituie principala sa alimentație, completată totuși cu unele vegetale sau ciuperci. În timpul toamnei, greutatea enotului crește considerabil pentru ca acesta să-și constituie rezervele de hibernare. Cu toate acestea, hibernare nu este sistematică deoarece depinde de temperatura ambiantă. În cazul în care aceasta nu coboară sub -5 °C, enotul poate să rămână activ sau în stare de repaus doar pentru câteva zile. Cu obiceiuri mai degrabă nocturne, enoții sunt animale destul de solitare la care nu se observă o structură socială prea dezvoltată, comună celorlalte canide, cu toate că anumite exemplare se bucură totuși de prezența altor enoți pe lângă ei.
Tanuki este în mitologia japoneză, un yōkai (spirit) al pădurii, inspirat de câine enot căruia japonezii îi atribuie anumite puteri magice. Maestrul deghizărilor, e considerat capabil să-și schimba forma după cum și-ar dori. Tanuki-i sunt adesea reprezentați cu o pălărie de paie, o sticlă de sake, o burtă proeminentă pe care ar folosi-o ca un tambur și niște testicule foarte mari. Simbol al șansei și al prosperității, ei sunt reprezentați în artă și în basmele japoneze încă din Evul Mediu.
Enotul este o specie de câine cu corpul scurt și îndesat, picioarelor scurte și părul des si lung. La adulți, lungimea de la cap la capătul corpului variază de la 50-70 centimetri, la care se adaugă o coada 15–25 cm. Înălțimea greabănului este de aproximativ 25–30 cm. Prin silueta sa, aspectul său facial și perii săi lungi, enotul se aseamănă cu ratonul spălător numai că are o coadă mai scurtă și de culoare uni spre deosebire de raton a cărui coadă este mai lungă și în formă de inele. Deseori, în traducerile dicționarele întocmite în pripă confuzia dintre cele două specii este foarte frecventă Greutatea enotului variază în funcție de sex, vârstă și anotimpuri și poate oscila între 4 și 6 kg vara, și între 6 și 10 kg în timpul iernii.
Originar din Extremul Orient, până la începutul secolului XX aria sa de răspândire se limita la Asia de Est și acoperea regiunea Amur-Ussuri, Rusia, Coreea, estul Chinei, Japonia și nordul Indochinei.
Între 1928 și 1955, mai mult de 9000 de subiecte au fost răspândite în partea europeană a fostei Uniuni Sovietice menite să mărească producția de blană. Blana acestui animal era foarte apreciată și folosită în special pentru producția efectelor militare pentru armata Sovietică. Prima introducere a avut loc în 1928 în Ucraina, urmată de alte introduceri experimentale în mediul natural din regiunile Europei și unele regiuni din Asia fostei URSS, din Karelia în Moldova trecând prin Marea Baltică, Belarus și Ucraina, precum și în sectoarele din Federația Rusă, Caucazul, Kazahstan și insula Sahalin din Asia Orientală. În anii 1940-1950, dezvoltarea reproducției de enoți este mai intensă în URSS, în special din cauza necesităților importante ale Armatei Roșii în această perioadă. Anumite animale au scăpat de la aceste crescătorii au reușit să scape sporind astfel populația sălbatică. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, blana nemaifiind atât de importantă, mai multe ferme au fost închise și animalele au fost lăsate în natură. Mai mult de 9 000 animale au fost lăsate în natură între 1948 și 1955. Specia a cunoscut mai apoi o expansiune rapidă în nordul, centrul și vestul Europei. Primele exemplare observate în țările învecinate au fost în Finlanda, în mijlocul anilor 1930. Enotul a colonizat mai apoi Europa de Vest. Între 1935 și 1984, enoții colonizează 1.4 milioane de kilometri pătrați de teritoriu . Specia este considerată frecventă în regiunile situat în sudul Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Belorusia, Ucraina, Moldova, Rusia, în nordul și estul Poloniei și în estul României. Expansiunea sa a încetinit în anii '70, datorită lipsei habitatelor adecvate și datorită, de asemenea unei rate ridicate de mortalitate (vânătoare, captură și de accidente de automobil). Cu toate acestea, în timpul anilor '90, s-a înregistrat o expansiune reînnoită în Germania, evidențiată printr-o creștere sensibile a numărului de exemplare omorâte de vânători.
Enotul, numit și câine enot și viezure (bursuc) cu barbă (Nyctereutes procyonoides), este un animal nou în fauna României. La noi a pătruns din URSS, unde a fost introdus în prima jumătate a sec. XX. Prima semnalare oficială în România a fost în 1951, în apropiere de București. S-a extins, fiind întâlnit sporadic în întreaga țară.
